Chiar dacă pare un titlu de actualitate, este important de menționat că acest fapt s-a petrecut în urmă cu mai bine de 70 de ani, iar Mihail Fărcășanu a fost președintele TNL național timp de șase ani, într-o perioadă întunecată a istoriei României, între 1940-1946. De asemenea, el este unul dintre intelectualii de prim rang din acea perioadă, recunoscut și apreciat în marile capitale europene ale vremii. Parcursul academic și profesional al lui Mihail Fărcășanu poate fi asemănat cu parcursul pe care zeci de mii de tineri valoroși l-au ales în ultimii 10-15 ani: a studiat la o facultate de presitigiu din România, a emigrat pentru continuare studiilor în afara țării, dar a revenit în țara natală pentru a contribui la dezvoltarea țării.
Totuși, fraudarea alegerilor din 1946 și instaurarea unui guvern comunist l-au făcut pe Mihail Fărcășanu să fugă din țară pentru a scăpa de răzbunarea comuniștilor, iar sentința sa a fost condamnare la moarte în contumacie. În 1931, Mihail Fărcășanu finalizează studiile de licență la Universitatea din București, Facultatea de Drept. Ulterior, în 1935, începe în Marea Britanie, la London School of Economic, cursurile de științe politice. După o vreme decide să părăsească Londra și continuă studiile la Berlin, acolo unde își va susține teza de doctorat – „Despre evoluția istorică a conceptului de monarhie” – sub coordonarea prestigiosului profesor de drept Carl Schmitt. Întors în România, Mihail Fărcășanu devine un membru marcant al elitei intelectuale, își începe activitatea de publicist, iar în 1940 este numit președinte al Tineretului Național Liber de către Dinu Brătianu. În perioada 1940- 1944 conduce redacția „Românul”, publicație a Partidului Național Liberal, iar după 23 august, când este reînființat cotidianul Viitorul, organul central de presă al PNL, Mihail Fărcășanu devine directorul ziarului. Acțiunile din această perioadă aveau însă să îl coste scump pe Fărcășanu, iar venirea la putere a comuniștilor a însemnat o perioadă de persecuții asupra sa, culminate cu fuga din țară pentru a scăpa de condamnarea politică.
În exil a desfășurat ample acțiuni care aveau ca punct comun disidența anticomunistă, el fiind primul director al secției române din cadrul postului de radio Europa Liberă, președinte al Ligii Românilor Liberi, fiind un reper important pentru rezistența unui popor acaparat cu forța de o „gheară” roșie. Activitatea publicistică a lui Mihail Fărcășanu a debutat cu publicarea în 1940 volumului „Monarhia socială”, lucrare bazată pe teza sa de doctorat publicată la Berlin. Au urmat în 1946 alte două volume, „Scrisori către tineretul român” și „Frunzele nu mai sunt aceleași”, considerat a fi romanul cel mai important publicat de Fărcășanu. Ulterior, opera sa a fost completată cu un volum biografic al Sarmizei Bilcescu, prima femeie din lume care a obținut titlul de doctor în științe juridice. Activitatea politică, academică și publicistică a lui Mihail Fărcășanu este una izbitor de asemănătoare cu ceea ce trăiesc în zilele noastre zeci de mii de tineri – fac eforturi pentru a urma și absolvi studiile superiore, urmează cursuri la facultăți de prestigiu din Occident, iar atunci când sunt formați și vor să contribuie la viața „cetății”, statul uită de ei și îi condamnă la un exil lung și dureros, departe de prieteni și familie.
