România anului 2060. După o perioadă lungă în care țara a cunoscut o scădere a populației, a pădurilor și a suferit în plan economic din cauza recesiunilor care s-au succedat într-un ritm galopant, România a găsit o cale de redresare prin care a reușit să devină una din cele mai performante țări din Europa. Cum a fost posibil? Anul 2020 a reprezentat un punct de cotitură. Alegerile locale și parlamentare din acel an au fost câștigate de persoane care au pus pe primul loc nevoile cetățenilor și ale țării și nu au mai permis ca interese meschine să intervină în pavarea drumului către modernitate și normalitate a României. Astfel, am ajuns în anul 2060 să beneficiem de mijloace de transport nepoluante, pădurile au fost salvate prin stoparea defrișărilor ilegale, numărul cetățenilor aflați în șomaj se apropie de 0%, trei dintre cele mai mari 20 de firme din lume au fost înființate în acest spațiu carpato-danubiano-pontic, iar capitala țării, București, se situează pe primul loc în Europa într-un top al capitalelor cel mai puțin poluate.
Revenim în prezent. Continuăm să visăm la acel an 2060 în care România a reușit să depășească problemele ancestrale și începem să punem bazele fundației care va rezista în viitorul pe care ni-l imaginăm. Cum putem face asta? Răspunsul la această întrebare este unul multiplu și destul de ambiguu. Nu putem cunoaște ce se va întâmpla dacă adoptăm o anumită politică sau o soluție care, pe moment, pare viabilă, dar trebuie să conștientizăm că ceea ce ne propunem să realizăm astăzi va reprezenta o moștenire care va fi judecată de către posteritate.
Categoria care ar trebui să înțeleagă cel mai bine că viitorul stă în mâinile ei este reprezentată de tineri. Aceștia sunt cei care pot clădi un viitor altfel față de ce au trăit strămoșii noștri. Totuși, chiar membrii acestei categorii sociale aleg să plece din țară într-un număr foarte mare, micșorând capacitatea de României de a fi un partener competitiv pentru alte state europene. De ce preferă tinerii să plece către alte state europene sau extra europene?
Motivul principal ar fi reprezentat de facilitățile pe care le găsesc acolo. Sistemul de sănătate sau cel social este net superior față de cel autohton, iar perspectivele pe care le poți avea în vedere sunt incomparabile cu cele autohtone. Totuși, acest lucru nu ar trebui să îi determine pe tineri să cedeze într-o manieră atât de categorică în fața deprimării și a demoralizării. Un prim imbold care ar putea să ne pună pe gânduri ar fi că acele state în care cei mai mulți tineri aleg să plece au o istorie îndelungată în spate, au sute de ani în care au construit sau au schimbat ceea ce nu funcționa. Din acest punct de vedere România este un stat tânăr, perfectibil. În dorința noastră de schimbare trebuie să avem în vedere că unirea Moldovei cu Țara Românească se realizează abia în anul 1859. În comparație, Franța și Marea Britanie aveau deja granițe stabile și democrații puternice, lucruri care abia începeau să fie implementate la noi. Timp de 88 de ani s-au putut realiza reforme și s-a încercat crearea unei Românii moderne și competitive. Începând cu 30 decembrie 1947 acest deziderat a fost spulberat de de instaurarea regimului comunist care va dura până în 1989 și care a întors țara cu 50 de ani în urmă.
În prezent România își caută calea și trebuie să fim răbdători. Trecerea celor 30 de ani de la Revoluție nu au fost de ajuns. Abaterea de la drumul european provocată de regimul comunist nu a fost corijată, dar pași concreți au fost făcuți. Astfel, prin adearea la NATO și Uniunea Europeană am demonstrat că România își dorește să aibă un parcurs proeuropean, prosper și că decalajele produse în comunism trebuie corijate prin răbdare și cooperare.
Drumul către succes este lung. Lupta pentru trecut a fost pierdută, dar cea pentru prezent și pentru viitor trebuie să aibă un altfel de deznodământ. Pentru ca acest lucru să fie posibil tinerii trebuie să joace un rol important. Aceștia reprezintă forța motrice care pot genera acea schimbare. În ultimii ani aceștia au ales calea ușoară de a face lucruri, acela de a pleca peste hotare, dar este într-adevăr calea cea corectă? În plan material și individual poate fi o alternativă viabilă, dar pe termen lung cauzează efecte dezastruoase în plan colectiv. Poate că fiecare dintre noi ar trebui să ne facem o introspecție și să ne întrebăm dacă România chiar reprezintă un loc în care nu se poate trăi, un tărâm secătuit al restriștei. Dacă ne uităm la ultimii 30 de ani putem fi încrezători că ceva s-a schimbat. Primul lucru pe care îl putem observa este că PIB-ul României a crescut vertiginos în această perioadă. Astfel, conform Băncii Mondiale, în anul 1992 România avea un PIB de 25,12 miliarde de dolari, iar în anul 2017 atinge 211,8 miliarde de dolari. Acest aspect ne demonstrează că timpul ne schimbă, iar noi contribuim la schimbarea la față a țării. Politicile economice care au fost mult timp dezbătute au produs o creștere semnificativă, iar fiecare dintre noi a încercat să-și aducă aportul. Un alt punct pe care putem să-l evaluăm destul facil este reliefat de rata șomajului care se afla la 5,4% în 1992, în timp ce în 2019 se afla la 2,9%. Prin prisma acestor cifre ne putem da seama că lucrurile se schimbă, greu, dar se schimbă. Lumea nu stă în loc, țările continuă să se dezvolte, iar noi avem datoria să încercăm și să reușim să realizăm o Românie a anului 2060 prosperă, puternică și stabilă din punct de vedere economic.
Henri Coandă credea că „viitorul este suma pașilor pe care îi faci, inclusiv a celor mici, ignorați sau luați în râs”. În momentul de față aceste cuvinte au o însemnătate aparte pentru fiecare dintre noi, tinerii. Viitorul sună sumbru de cele mai multe ori. Nu știi la ce te să te aștepți de la un punct nedefinit pe harta temporală. Totuși, prezentul poate elucida enigmele viitorului. Ceea ce facem astăzi ne pecetluiește zilele ce vor veni. Putem să ne dezvoltăm individual, dar nu am putea construi ceva sustenabil? România merită acest efort în orice moment și în orice situație. De noi depinde soarta României din anul 2060.
