Întotdeauna am fost fascinat de diferențele culturale dintre diferitele zone ale țării. E parcă felul nostru de a spune că deși suntem toți români și avem aceleași valori de bază, diferențele dintre porturile populare, accente, muzică și dansuri aduc o pată de culoare diferită oriunde te-ai duce în România. Școala de la Sighet transmite asta poate cel mai bine dintre toate școlile organizate de către Tineretul Național Liberal.
Drumul pentru mine, un locuitor al Bucureștiului, a fost lung, dar foarte plăcut, având în vedere și compania care a fost pe măsură: un autocar plin de bucureșteni și constănțeni liberali, gata să cunoască Maramureșul.
Odată ajuns în Sighetu Marmației, primul lucru care m-a izbit a fost peisajul superb și calm, într-un contrast perfect cu agitația și blocurile Bucureștiului. Oamenii calzi și extraordinar de primitori ne-au tăiat din avântul nostru de petrecăreți și ne-au invitat la masă, unde am mâncat cea mai bună supă gulaș din viața mea. După niște vin, muzică și ceva socializare, seara s-a terminat cu un somn adânc.
Sâmbăta a început în forță cu un mic dejun de care am profitat cu toții din plin pentru ca apoi să ne îmbarcăm într-un autocar spre Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței, memorial despre care eu, spre rușinea mea ulterioară, nu știam absolut nimic înainte de a-l vizita. Aici, însă, am văzut de fapt de ce această călătorie spre nordul României nu e doar o ocazie de a cunoaște colegi din toată țara, ci un prilej de a vedea ce înseamnă să te sacrifici pentru un ideal care este mai presus de tine. Am văzut cu ochii noștri unul din locurile în care regimul comunist a încarcerat o mare parte din elita românească din acele vremuri. Ne-au fost prezentate nu numai celulele în care deținuții politici au fost închiși, ci și hainele pe care le purtau, obiectele pe care le confecționau și rânduri pe care le scriau. A fost o trezire bruscă la o realitate pe care până în acel punct nu o conștientizasem. Ce e cu adevărat impresionant este că în ciuda prezentării chinurilor groaznice prin care au trecut deținuții din acea închisoare, am plecat nu doar înfiorat de ce poate face un regim criminal, ci mai ales îmbărbătat și inspirat de stoicismul celor care au fost întemnițați și torturați, dar cu toate astea nu au renunțat la idealurile și principiile lor.
După această experiență pot spune că restul zilei a fost o combinație de mâncare extraordinară, cursuri de dezvoltare personală și poze cu faimosul cui de lângă primăria orașului. Spre seară ne-am schimbat în haine groase și ne-am îmbarcat într-un alt autocar care ne ducea la o petrecere în aer liber. Nimic nu putea să ne pregătească pentru ce a urmat. O curte mare, ceaunuri în care era pregătită mâncare, horincă și multă muzică interpretată excepțional de câțiva ceterași. Am cântat împreună, am băut, am schimbat impresii despre ce se întâmplă prin țară, am dansat pe ritmuri maramureșene de chitară și vioară și am dus petrecerea până târziu în noapte. A fost Tineretul Național Liberal “at it’s best”.
Ne-am culcat târziu, ne-am trezit obosiți, dar după un mic dejun parcă mai sănătos decât în dimineața de dinainte, am pornit spre Cimitirul Săracilor, unde am asistat la o slujbă în memoria victimelor comunismului și am depus coroane de flori. Mi s-a părut incredibil cum aceiași oameni care se distrau cu o seară înainte erau cuprinși de o solemnitate unanimă în acele momente. Toți eram tăcuți și meditativi, toate glumele lăsate la intrarea în cimitir. A fost o încheiere perfectă pentru o experiență completă. La final ne-am urcat direct în autocar și am pornit spre București, unde am ajuns cu bine după un drum de 14 ore, care însă a meritat pe deplin.
Pot descrie Școala de la Sighet ca pe o doză de șoc care îi demonstrează oricărui participant ce este cu adevărat Tineretul Național Liberal. Un grup de tineri care știu să se simtă bine, să colaboreze și să învețe împreună, dar mai important, care au aceleași idealuri despre libertate pentru care sunt dispuși să lupte indiferent de greutățile care li se aștern în față! Este o experiență pe care o recomand și pe care o voi repeta ori de câte ori se va mai ivi ocazia.
