Cum ați trecut peste perioada pandemiei? Vi s-a schimbat viața în vreun fel?
Ca toată lumea în România, am fost afectat de starea de urgență și de celelalte măsuri restrictive. Nu am putut călători cu lunile. Mi-am făcut timp pentru unele lucruri pentru care nu aș fi avut altădată. Munca s-a mutat acasă, evenimentele s-au transformat în conferințe și seminarii online. Nu este același lucru, desigur, nici la fel de eficient, dar ne adaptăm circumstanțelor. Cred că am trăit aceleași experiențe ca majoritatea oamenilor. Adaptează-te și mergi mai departe.
Dragă Dr. Sieg. După cum putem observa, lumea s-a schimbat radical în 2020. Pandemia a închis aproape toate industriile și a afectat majoritatea oamenilor de pe glob. Cum vedeți sfârșitul situației? Credeți că totul se va schimba, spre exemplu vom introduce măsuri speciale de protecție la muncă, sau oamenii vor uita repede și vor continua ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat?
Întrebarea mea ar fi: ce putem ști concret acum? Impresia mea e următoarea: sunt atâtea lacune în capacitatea noastră de a înțelege încât predicțiile ambițioase despre viitor sunt cel mai probabil greșite. De asta cred că trebuie să ne limităm așteptările – la fel și răspunsurile asupra crizei – printr-o evaluare a ceea ce nu știm. În toată Europa, strategia de acum este de a minimiza rata de infectare până când se va găsi un tratament medical eficient sau un vaccin. Când se va întâmpla asta și cât de eficient va fi rămâne de văzut. Nu știm cât va dura pandemia, dacă va avea o dispariție bruscă sau una graduală și în ce măsură vom trăi cu virusul pe termen lung. Și nici nu știm cât de grav și lung va fi impactul asupra societății și asupra dezvoltării economice.
Criza va împinge, probabil, către mai multă flexibilitate în privința muncii de acasa și către mai multă digitalizare. Dar văd aceasta mai degrabă ca pe o accelerare a unor trend-uri deja existente. În același timp, criza se petrece pe fondul competiției tot mai mari cu China, care a devenit tot mai hotărâtă în promovarea intereselor proprii și a propriului sistem politic, pe când SUA e adânc polarizată politic, iar majoritatea Occidentului e ocupat cu probleme interne. Totuși, și din această perspectivă criza a accelerat trend-uri și provocări pe care oricum urma să le înfruntăm.
Cu privire la măsurile de prevenție și la distanțare, este foarte posibil ca o parte din societate să rămână mai atentă o vreme, că disponibilitatea de a purta mască – de exemplu, în cazul problemelor de sănătate – va fi mai mare decât înainte. Per ansamblu, cred că este mai degrabă o chestiune de timp până când societatea se va întoarce la ceea ce era înainte comportamentul normal. Normalitatea depinde de adaptabilitatea populației, și chiar dacă virusul continuă să reprezinte un risc de sănătate pe termen lung, societățile probabil se vor adapta așa cum o fac cu alte riscuri ale vieții. Până la urma, societățile noastre au trecut peste pandemii mult mai grave de-a lungul timpului. Într-o notă pozitivă, coronavirusul poate fi luat ca o aducere aminte a progresului societății în ceea ce privește minimalizarea riscurilor de sănătate. Cu toate acestea, ce am experimentat în această criză este cât de vulnerabile au devenit economiile noastre complexe la efectele distructive ale unei pandemii. Chiar dacă guvernele nu ar fi reacționat cu un anume fel de carantină, frica de virus ar fi făcut probabil părți mari ale societății să reacționeze într-un mod asemănător oricum. Rezultatele economice ar fi fost similare și fără măsuri de prevenție. Ce a suferit economia a fost un declin șocant atât în cerere, cât și în ofertă, incluzând o perturbare a lanțurilor de aprovizionare internaționale.
Într-o notă pozitivă: cauza a fost un șoc extern, nu o criză economică sistematică. Totuși, recesiunea e uluitoare și consecințele pot fi grave, distructive și de durată, dacă se va ajunge la o pierdere a structurilor economice care să împiedice o eventuală revenire. Persoanele concediate acum nu vor contribui la cerere, chiar dacă producția revine la valorile normale. Și afacerile care dau faliment acum pot avea nevoie de ani întregi pentru a reconstrui, neputând aproviziona îndeajuns, chiar dacă cererea și-ar reveni. Guvernele au decis să subvenționeze masiv economia. Pe termen scurt nu văd o alternativă la asta. Va depinde mult de cât de repede se întâmplă revenirea. Dar chiar și într-un scenariu pozitiv, povara financiară va fi imensă și greu de dus în special pentru statele deja îndatorate.
În opinia dumneavoastră, după ce totul se va termina, își vor întări statele europene relațiile de business și cele politice?
Ca rezultat al crizei, țările probabil se vor concentra mai mult pe asigurarea proviziilor de bunuri de urgență la nivel național. Răspunsul la criză ține, în mare, de guvernele naționale. Și cum toată lumea are aceleași nevoi în același timp, guvernele au rămas aproape exclusiv cu mecanismele proprii la început de criză. În consecință, au apărut deficite ocazionale de bunuri. La începutul crizei impresia mea era că e mai ușor să îți procuri măști în România decât în Germania. Promisiunea că țările vor lua măsuri ca asemenea deficite să nu se mai repete îmi pare a fi o politică judicioasă. Lanțurile internaționale de aprovizionare vor fi de asemenea evaluate pe baza riscului întreruperilor pe care le-a scos la iveală criza. Totuși, ar fi o iluzie să credem că o diminuare generală a lanțurilor internaționale ar preveni răspândirea altui virus. Cred că o competiție sau chiar un conflict cu China, și într-o oarecare măsură și tendințele izolaționiste ale SUA, au un potențial mai mare de a limita sau de a reduce globalizarea. În UE avem acum, cu un fond de recuperare de 750 mld., un nivel nemaivăzut de solidaritate europeană. A fost nevoie de negocieri dure în Bruxelles, dar criza a făcut ca țări precum Germania, Olanda sau Austria să fie de acord pentru prima dată să suporte datorii comune în Uniune, pentru a putea permite transferuri financiare pentru țările cele mai afectate.
Acest lucru trebuie înțeles, totuși, ca o măsură de urgență, nu ca o schimbare fundamentală către eurobonduri sau transferuri de plăți regulate. Criza a accentuat interdependența și solidaritatea în Europa. Cred că a avea relații mai strânse este în interesul tuturor părților. Dar mai cred, de asemenea, că vor depinde de mai multă coerență între statele membre UE atunci când vine vorba de politici economice și financiare. Lipsa de coerență era deja o problemă a UE înaintea crizei. Aceasta nu poate fi rezolvată individual sau prioritar la nivel de Uniune. Mai este nevoie ca statele membre să împărtășească și să urmărească acorduri similare în ceea ce privesc responsabilitățile financiare. Întrebarea-cheie va fi dacă impactul crizei va accelera problemele asociate sau va fi folosit ca o oportunitate pentru reforme acolo unde este nevoie.
Probabil, în acest nou context, o mulțime de oameni, în special tineri, își vor pierde locul de muncă. Deci, vă întreb, ce ar trebui să facă tinerii pentru a fi competitivi pe piața muncii?
Contracția economică va crește cu siguranță concurența. Răspunsul la întrebarea „Cum să concurezi mai bine?” oferă doar soluții individuale. Ar trebui să ne întrebăm și „Cum să reconstruim și să oferim mai multe oportunități pentru întreaga societate?”. Oportunitățile nu vor fi construite de persoane timide, iar pesimiștii nu vor prevala. Așadar, sfatul meu ar fi: Acționați cu sens, dar nu uitați să vă distrați și să aveți încredere în viitor și în voi înșivă. Omenirea a văzut mult mai rău și, în ciuda eșecurilor pe care unii sau mulți dintre voi le puteți experimenta în viața voastră din cauza acestei crize, veți avea în continuare oportunități mai bune în viață decât orice generație de până acum.
Am mai văzut înainte de coronavirus că populismul în Europa a crescut semnificativ. Cum vedeți evoluția acestui fenomen post-coronavirus?
În administrarea unei crize prelungite ca aceasta, încrederea este cea mai valoroasă monedă. În orice criză oamenii trebuie să mizeze mai mult pe guvernele lor, și aceștia apelează la partidele despre care cred că le pot oferi o guvernare solidă. Aceștia nu sunt populiștii de obicei. Cred că deja am asistat la o primă fază a crizei, în care izolarea virusului a fost principala problemă – și standardul după care oamenii își măsurau încrederea în guvern. În Germania, rata de susținere pentru guvern, pentru Angela Merkel și pentru CDU și CSU au crescut. Populiștii au pierdut teren. Peisajul nu este diferit nici în România. Cu toate acestea, ne confruntăm cu o criză prelungită. Avem o criză a sănătății, dar tot mai mult și o criză economică. De fapt, cu cât este mai bine gestionată criza sănătății, cu atât mai multe persoane vor fi afectate mult mai direct de impactul economic. Cred că intrăm într-o a doua fază a crizei, în care atenția și preocuparea multor oameni se vor îndrepta spre preocupări economice și sociale. Există riscul ca mai mulți oameni să vadă în primul rând nu Am mai văzut înainte de coronavirus că populismul în Europa a crescut semnificativ. Cum vedeți evoluția acestui fenomen post-coronavirus? virusul, ci măsurile preventive și în special restricțiile ca pe o încălcare a libertăților lor și ca o amenințare la adresa existenței lor economice. Cea mai importantă sarcină politică poate fi prevenirea unei polarizări în societăți între o parte care este preocupată de sănătatea lor și solicită protecție și o altă parte care se ocupă de situația lor socială și economică, doresc să facă afaceri ca de obicei și se opun restricțiilor. Acest lucru va necesita ca o majoritate considerabilă să respecte în mod voluntar regulile, deoarece își dau seama că acest lucru va ajuta atât la protecția sănătății, cât și la redresarea economică. Acest lucru necesită un minim de încredere în guvern.
Necesită, de asemenea, ca oamenii să aibă încredere că guvernele tratează cu seriozitate atât preocupările economice cât și cele de sănătate. Majoritatea oamenilor vor înțelege că niciun guvern nu poate rezolva toate problemele cauzate de criză pe termen scurt. Ce trebuie să simtă este că guvernele le împărtășesc preocupările și lucrează de partea lor. Multe vor depinde de cât de repede sau de lent vine recuperarea. Nu ar trebui să existe îndoiala că o criză de această amplitudine reprezintă un pericol, nu numai pentru viitorul economic al multor milioane de indivizi din întreaga Europă, ci și pentru stabilitatea economică și politică a unor țări întregi. Cu toate acestea, nu există o ecuație simplă între severitatea unei crize și ascensiunea populiștilor sau chiar adversarii mai radicali ai democrației liberale. Aceasta este o problemă la nivel de conducere politică și de asigurarea încrederii. Populiștii vor căpăta avânt atunci când oamenii își pierd încrederea că guvernele sau partidele consacrate pot gestiona în special consecințele sale economice și sociale. Cu toate acestea, guvernele și partidele politice care oferă încrederea că gestionează criza în mod responsabil pot, de asemenea, să își mențină sau chiar să își sporească sprijinul oferit de către societate.
Cunoașteți foarte bine situația politică din România și Moldova. În ceea ce privește acest nou context, cum vedeți evoluția politică din aceste 2 țări în următorii 5 ani?
Puține țări atât de unite în multe aspecte printr-o istorie comună, o cultură și o limbă comună, s-au comportat atât de diferit în dezvoltarea lor politică, economică și socială. Poate că România încă mai are nevoie de reforme în mai multe domenii, dar, în esență, este astăzi o democrație occidentală, cu o constituție care definește cu adevărat ordinea ei politică, bazată pe statul de drept, încorporată ferm în Uniunea Europeană și Alianța transatlantică. Evoluțiile perspectivelor sale sociale și economice pot diferi semnificativ în funcție de politica sa internă și de politicile urmate de guvernele sale. Impactul crizei Covid va fi profund și va fi resimțit pentru o vreme. Dar personal cred că reformele serviciilor publice, precum și investițiile în infrastructură și educație pot aduce creșterea și prosperitatea viitoare. În orice caz, nu mă aștept să intre în discuție niciuna dintre caracteristicile fundamentale ale României ca democrație europeană. În Moldova, transformarea de la un sistem sovietic la unul democratic a rămas neterminată, lăsând țara cu un stat hibrid. Într-o măsură considerabilă, ordinea constituțională și statul de drept sunt mai mult o fațadă decât realitate, instituțiile sale fiind subminate sau infiltrate de corupția sistemică și de capturarea oligarhică a statului. Societatea este divizată din punct de vedere geopolitic, însoțită de puternice curente patronale și clientelare în părți mari ale acesteia, întărită de o emigrație de elite orientate spre vest care pun la îndoială sustenabilitatea unei alegeri europene pentru Moldova. Cu regimul Plahotniuc, Moldova a fost, de fapt, deja pierdută efectiv pentru o cale de dezvoltare europeană. Consecința a fost întărirea directă și indirectă a forțelor pro-ruse, în timp ce adevăratele partide proeuropene și democratice au ajuns aproape de distrugere. De atunci, întrebarea cheie a fost de fapt dacă această cale poate fi recuperată. În următorii cinci ani se poate decide, în cazul în care forțele proeuropene relevante vor supraviețui și vor prevala, dacă vor putea duce țara înapoi la un curs de transformare democratică, sau dacă țara fi pierdută pentru un astfel de curs pe termen lung.
Cum vedeți evoluția economică a României în următorii 10-20 de ani? Este România noul unicorn european?
Cu siguranță, România nu și-a dezlănțuit potențialul. Înainte de criza actuală, România a avut rate de creștere relativ ridicate. Cu toate acestea, din câte înțeleg eu, au fost mai degrabă alimentate de consum și urmate de o inflație crescută. Creșterea durabilă necesită reformă și investiții. Aceasta include, evident, infrastructura. Întrucât România, înainte de criză, se confrunta mai degrabă cu o problemă a lipsei forței de muncă decât a șomajului, potențialul de creștere viitoare va depinde de calitate și calificare și, prin urmare, de modernizare și finanțare mai bună pentru educație. Impresia mea este, de asemenea, că debirocratizarea, digitalizarea și reformele serviciilor publice ar putea îmbunătăți și condițiile. Consider că planul național de redresare al guvernului condus de Ludovic Orban este un concept foarte solid, nu numai pentru depășirea crizei actuale, ci și pentru dezvoltarea pe termen lung a României.
Pentru a avea o administrație publică eficientă, este nevoie de implicarea din partea tinerilor cu performanțe bune. Vedeți vreo modalitate de a atrage mai mulți performeri de top spre munca din sectorul public?
Conform experienței mele, eficiența și capacitatea serviciilor publice sunt într-adevăr una dintre cele mai subevaluate condiții prealabile pentru o economie prosperă. Patriotismul, dar și recunoașterea și prestigiul funcțiilor publice sunt importante. Salariile trebuie să fie ok, dar pentru pozițiile de top din aproape orice țară acestea nu sunt competitive cu sectorul privat. Numirile și avansările trebuie să se bazeze atât pe meritocrație și calificări, cât și pe considerente politice. Pentru pozițiile de conducere, aceasta nu va fi niciodată o situație de “ori una ori alta”, dar necesită o rezolvare de tipul “și una și alta”. Exemplele sunt importante, în special în partea de top. Cred că Steve Jobs a spus: „Oamenii de nota 10 angajează oameni de nota 10; Oamenii de nota 8 angajează persoane de nota 6.”
La final, care este mesajul dumneavoastră pentru tineri pentru a se implica în politică? De ce ar trebui să o facă?
Deciziile sunt luate de cei care se prezintă. Tinerii au propriile interese și au aceeași responsabilitate pentru problemele publice ca orice alt cetățean. Trăiesc mai mult decât restul cu consecințele deciziilor politice. Și ar trebui să aleagă dacă ar prefera să facă parte din, sau doar să fie supuși deciziilor.
Dr. Dr. Martin Sieg este directorul birourilor Fundației Konrad Adenauer din România și Republica Moldova începând cu anul 2017. A fost consilier de politică externă și de securitate în Bundestag și a consiliat organizații și instituții germane și internaționale. Este expert asociat al German Council on Foreign Relations. Martin Sieg este doctor în istorie și științe politice și lector asociat la Universitatea din Passau, unde predă seminarii pe teme de politici de securitate, integrare europeană și relații externe ale UE. În trecut a predat și la Universitatea Viadrina din Frankfurt pe Oder și la Freie Universität Berlin.
